Când am început să fac Educație alternativă și non-formală în anul 2007 puțin știam despre drumul provocator și interesant pe care îl aveam în față!
Abia absolvisem facultatea cu dublă specializare Psihologie-Sociologie, dar nu mă gândeam că voi profesa în educație timpurie.
De atunci, am citit și învățat despre dezvoltarea copilului preșcolar, mai mult autodidact, din pasiune pentru modul în care se dezvoltă creierul uman!
Am participat la cursuri despre etapele dezvoltării copilului între 0-7 ani, de comunicare non-violentă și eficientă cu copiii preșcolari www.nonviolenta.org și am mers la conferințe ale unor profesioniști și psihologi în dezvoltarea creierului uman, precum Daniel Siegel drdansiegel.com sau Aletha Solter awareparenting.com pentru a-mi dezvolta abilitățile de relaționare cu copiii.
Părinți și copii, mentori, colegi educatori, locuri mi-au modelat și inspirat parcursul profesional. Domeniul neuropsihologiei și dezvoltării umane a evoluat în ultimele decenii, în acest moment avem destule înformații și cercetări despre dezvoltarea naturală a creierului și a copilului implicit . Nu există scuze pentru care să nu facem lucrurile să fie în beneficiul oamenilor mici.
Ignoranța nu este o soluție benefică!
Pentru noi ca societate și în special pentru a crește și educa adulți care să fie liberi, autonomi, capabili să ia decizii sănătoase atât pentru ei cât și pentru ceilalți. Care să își aducă contribuția la o societate mai bună, oricât de simplist și ideal ar suna!
” Schimbarea cea mai sigură și de durată, începe cu valorizarea copilului și a copilariei” – Maria Montessori
Educația timpurie este despre grijă, respect și înțelegere a nevoilor specifice de dezvoltare! Este despre a înțelege ce nevoi au copiii preșcolari și a le îndeplini cât de bine putem ☺.
Fiecare copil are un potențial de îndeplinit și poate face asta cu ghidajul potrivit, cu înclinare din partea adultului către el și încercare de a îndeplini nevoile de bază de dezvoltare naturală!
Aceste nevoi sunt universale și musai de îndeplinit pentru o dezvoltare sănătoasă și echilibrată.
Nevoia de siguranță fizică și emoțională
Nevoia de interacțiune umană (nevoia de a fi cu ceilalți)
Nevoia de a explora (fizic și mental)
Nevoia de ordine (atât în timp, cât și în spațiu)
Nevoia de comunicare (verbală și nonverbală)
Nevoia de mișcare (mâinilor și a întregului corp)
Nevoia de implicare (în activitățile de zi cu zi ale familiei)
Nevoia de repetiție (în multe dintre activități)
Nevoia de concentrare (neîntreruptă)
Nevoia de acuratețe (activități stimulative)
Străduința de a atinge perfecțiunea , de a-și atinge limitele (în activitățile desfășurate)
Nevoia de imitare (modele pozitive)
Nevoia de independență (la îmbrăcat, la masă, etc)
Nevoia de autocontrol (nu controlul exercitat de alte persoane)
Susan Mayclin Stephenson ” Copilul vesel. Montessori, Înțelepciune globalã de la naștere la trei ani „, pag 214
Am pornit acest proiect de Educație Timpurie din nevoia de contribuție, de a împărtăși din toți acești ani plini de provocări alături de oamenii mai mici.
Și de a conștientiza cât este de important să facem lucrurile cât mai pline de sens în primii ani de viață ai copiilor, noi adulții. Pentru că resurse sunt foarte multe,
nu putem spune că nu știm.
Nu există rețete de crescut copii, nici manuale care să se potrivească pentru toți. Fiecare copil este unic, are propriul temperament și mediu social.
Există doar o structură de dezvoltare naturală, pe care adultul este nevoie să fie flexibil și creativ în implementare.
Multă bucurie, joacă, sens aduce munca lângă copii, dar și multă muncă, dezvoltare personală, ieșire din zona de confort, flexibilitate și adaptabilitate este
nevoie pentru a sta alături de un copil mic . Este nevoie de mult tact și delicatețe pentru a te îngriji de mintea unui copil mic (intervalul de vârstă 0-6 ani)
Sper să aduc mai multă claritate cu privire la acest concept de Educație Timpurie și de ce este important de implementat. Așa cum am simțit și explorat eu în peste 10 ani de lucru lângă și cu copii preșcolari.
Toate cele bune !
Nu uitați să vă jucați și să suflați în păpădii 🙂
Alina Muncileanu