”Educația timpurie este șansa fiecărui copil pentru un start bun în viață”.
Educația timpurie este un domeniu încă slab explorat în România zilelor noastre.
Deși sunt în domeniu de aproape 15 ani, această paletă care cuprinde beneficiile dezvoltării copilului de vârstă mică încă mai are mulți pași de parcurs în România pentru a i se conștientiza importanța, nevoia și efectele pe termen lung.
Consider că un prim pas în acest sens este informarea și explicarea pe înțelesul tuturor a conceptului de ”educație timpurie” cu tot ce integrează acesta.
Pornesc astfel o serie de interviuri cu specialiști în domeniu care se confruntă cu fiecare latură a educației timpurii și care au experiență de lucru atât cu copiii, cât și cu părinții acestora sau cu adulții din jurul lor.
Deschid seria interviurilor cu Ronny Popescu care a răspuns favorabil invitației mele de a discuta despre aspectele educației timpurii și care este ancorată zi de zi cu aspectele ce țin de acest domeniu.
„Cu Ronny drumurile mi s-au intersectat într-o grădiniță din București unde ea era educatoare la grupa mică.
Mi-au atras atenția din prima clipă calmul, blândețea și lumina ei. În acest moment ea ghidează o comunitate de copii între 3-6 ani în centrul educațional Lumea Lui Momo (https://lumealuimomo.ro/), care este un loc magic creat special pentru copii.
Este creativă, meșterește mereu proiecte, cu înclinație către nevoile copiilor și contactul lor cu natura.”
Buna ziua! Mulțumesc pentru timpul alocat pentru a răspunde câtorva întrebări despre importanța primilor ani de viață ai unui copil și despre beneficiile pe termen lung ale educației timpurii în concordanță cu nevoile de dezvoltare ale copilului!
1. Când ați început să faceți educație timpurie?
Interesul pentru educația timpurie a apărut cu mai mult timp în urmă însă partea practică a apărut în urmă cu aproximativ patru ani.
2. Care a fost motivația pentru care ați ales educația timpurie?
Declikul s-a produs odată cu venirea pe lume a fetiței mele. Atunci am simțit că sunt pregătită pentru această schimbare de domeniu pentru că într-adevăr este activitatea care mă împlinește. Nu mă mai regăseam deloc în ceea ce făceam și simțeam că este momentul ca visul meu să devină realitate. Și iată că azi mi se confirma lucrul acesta.
Pentru mine este clar că atunci când un copil apare în viața unei familii, el vine cu un dar pe care probabil la început nu îl conștientizăm și anume darul de a ne crește și de a ne vindeca anxietățile și traumele propriei copilării. Spun asta pentru că odată cu venirea pe lume a fetiței mele am început să mă uit cu mai multă atenție la mine, să mă cunosc cu adevărat, să îmi cunosc anxietățile, traumele, fricile și limitele, să le observ, să le accept si să continui să merg mai departe împăcată cu ele. La rândul meu mi-am dorit să o cresc frumos pe fetița mea, fără pedepse, fără condiționări, fără presiune, cu limite și reguli sănătoase care să-i confere siguranță și încredere.
- Care sunt motivele pentru care mergeți mai departe în domeniul educației timpurii?
În fiecare zi descopăr lucruri noi, lucruri și informații care trezesc în mine o dorință puternică de a desluși tainele educației timpurii ceva mai profund decât am făcut-o până acum. Învățăm toată viața… eu abia la puțin peste 30 de ani am simțit că învăț cu adevărat și spun asta pentru că atunci a apărut un interes magnific de a explora această arie vastă a educației timpurii. Munca cu copiii este una solicitantă și înainte de a o practica trebuie să te cunoști foarte bine, să-ți cunoști limitele și să fii deschis spre o învățare continuă deoarece copiii sunt diferiți si adesea ei vin cu multe provocări. Fiecare copil este o nouă experiență. Copiii au o sinceritate debordantă iar cu ei nu te poți purta altfel decât natural, copiii te simt, de aceea este important să verifici lucrul acesta cu tine, să descoperi dacă locul tău este printre ei pentru că doar în acest fel prezența, interacțiunea și cunoștințele tale pot servi cu adevărat copiilor.
4. Cum ați defini conceptul de educație timpurie din perspectiva dumneavoastră?
Educația timpurie este șansa fiecărui copil pentru un start bun în viață
Neuroștiința aduce multe ipoteze conform cărora primii anii din viața unui copil sunt definitorii în dezvoltarea viitorului adult. Deși educația în urmă cu ceva timp era considerată educația de dinainte de perioada de școlaritate și anume aceea care începea în grădinița (3-6/7 ani), ei bine, eu văd educația timpurie ca începând din prima zi de viață a copilului. Mediul și interacțiunea cu părinții, frații, surorile și mai apoi cu bunicii, rudele, prietenii, colegii, dau copilului posibilitatea de a descoperi un limbaj comun, posibilitatea de a explora mediul înconjurător, de a cunoaște și de a se dezvolta armonios.
Este important ca părinții să înțeleagă că educația nu înseamnă doar grădiniță și școală, că educația pornește de acasă și că are o reală însemnătate ce aleg să fac eu ca părinte pentru copilul meu până când acesta va merge la grădiniță/școală cât și după, pentru că eu, părintele, am misiunea de a contribui la educația copilului meu alături de cadrul didactic. De asemenea este important timpul pe care îl aloc copilului pentru conectare și joacă, pentru plimbările în natură, pentru expunerea într-un mediu cu alți copii, adulți…de asemenea este important să nu merg la extreme, să nu țin copilul într-un bol de cristal și să nu aleg să fac lucrurile specifice vârstei în locul lui și aici mă refer la acțiuni precum: îmbrăcat/dezbrăcat, încălțat/descălțat, a-și pune apă într-un pahar, a se hrăni, a urca/coborî scările singur. Este de preferat să lași copilul să fie el însuși, să se cunoască pe sine și să își identifice limitele iar eu, părintele să-i fiu ghid, acesta este rolul meu.
Când părinții ajung să înțeleagă că nu pot trăi doar cu așteptări… ”lasă că merge la grădiniță/școală și învață acolo” abia atunci fac un pas important în a începe să-i sprijine pe copii, doar prin înțelegerea și menținerea unui parteneriat strâns cu echipa educațională vor putea sprijini procesul educațional iar copilul va putea crește și învăța într-un mediu armonios. Mai mult, educația timpurie este de preferat să dezvolte în mod prioritar latura socio-emoțională și motrică si mai apoi pe această fundație solidă să clădească și să dezvolte și celălalte laturi, precum cogniție ș.a.m.d.
5. Care sunt nevoile de bază ale copilului preșcolar? Cum credeți că pot fi îndeplinite de către adult aceste nevoi?
Nevoile de bază ale copilului țin de prezența părinților alături de el, de conectarea acestora cu copilul, de iubire necondiționată și de siguranță fizică și emoțională. Îmi place să spun „Fă pace cu fricile și anxietățile tale, descoperă-le, acceptă-le și împacă-te cu ele pentru a nu le da mai departe altuia care nu are nevoie de ele.” Când încă trăiești cu ele adesea te vei surprinde oprindu-ți copilul din a se cățăra pe o creangă la o distanță de jumătate de metru sau te surprinzi cum te apucă panica când îl lași timp de o oră cu soțul, bunica, prietena… iar în mintea ta se derulează deja multe scenarii înspăimântătoare despre ce i s-ar putea întâmpla copilului în lipsa ta.
6. Cum vedeți educația timpurie în contextul actual din România?
Copiii au nevoie de părinții lor. Au nevoie ca noi, părinții să punem în “bagajul” lor acele semincioare de care să avem grijă, să le udăm, să le dăruim căldură și iubire. Felul în care un copil pornește în viață ține foarte mult de valorile în care a fost crescut și de “bagajul” pe care și l-a luat de la părinți și de la cei care i-au fost alături în primii ani de viață. Desigur asta nu înseamnă că nu vor da greș, că nu vor avea eșecuri, suișuri și coborâșuri însă important este că vor avea resursele necesare pentru a depăși aceste hopuri și a putea merge mai departe încrezători.
Din păcate în România deși pare că suntem generația care face schimbarea în ceea ce privește modul în care părinții aleg să își crească copiii, tot mai mulți părinți cochetează cu domeniul parenting și se declară informați, încep să-și crească copiii exclusiv ghidați de cărți și programe de parenting fără a mai trece informația prin filtrul propriu, neținând cont că poate mediul în care copilul lor crește nu este același cu cel descris în carte, timpul pe care îl alocă copilului lor nu este același cu cel descris în carte, copilul nu are o rutină, obișnuiesc să facă multe schimbări în programul lui. Sunt cazuri în care părintele nu se simte bine cu el însuși, este foarte anxios, poate chiar depresiv sau relația cu partenerul nu este una armonioasă, prin urmare, multe informații sunt bune, dar din păcate contextul, cadrul, mediul, nu seamănă cu cele descrise în programele de parenting și de aici la mai puțin de un pas distanță apare frustrarea și întrebarea părintelui ”Ce nu fac bine?”
Este multă informație ceea ce nu este rău, însă ceea ce nu înțeleg mulți părinți este faptul că acel copil, cel puțin în primii șapte ani de viață, are nevoie de timp pentru joacă, conectare și explorare alături de părinții lui și că o bonă oricât de ok ar fi ea nu ține loc de mamă/tată… cum nici o mamă singură oricât de mult ar încerca ea nu poate ține locul tatălui. Astăzi… timpul pe care părinții îl petrec alături de copilul lor este foarte scurt și adesea revolta copiilor vine din această nevoie majoră de conectare cu ei.
7. Ce vă place cel mai mult în lucrul cu copiii mici (perioada 0-7 ani)? Ce vă încarcă emoțional și ce provocări ați întâmpinat de-a lungul timpului în domeniul educației timpurii?
În joaca cu copiii, cel mai mult îmi plac zâmbetele lor, dimineața, când deschid ușa. Copiii sunt sursă de inspirație pentru orice cadru didactic căci ei vin cu o naturalețe fantastică. În fiecare zi învățăm de la copii. După cum spuneam mai sus, copiii sunt diferiți și vin cu multe provocări iar toate aceste provocări mai ușoare sau mai grele sunt lecții valoroase care contribuie la formarea noastră continuă. Ce mă încarcă emoțional?… Uneori când pentru copii despărțirea de părinți este mai grea, însă la scurt timp după ce se desprind de părinti și intră în clasă, îi vezi cum vin și se culcușesc în brațele tale spunându-ți “voiam să mai stau cu mami“. Pentru mine este clar că ei știu că mami/tati nu mai este acolo, dar își pot găsi liniștea în brațele mele iar când se desprind din brațele mele și apoi merg la joacă, îmi este clar că acel copil a înțeles că și alături de mine se poate simți în siguranță. Si atunci…da…pentru mine este o bucurie să știu că pot asigura copiilor un spațiu de siguranță, un spațiu în care pot experimenta toate emoțiile pe care le trăiesc iar noi echipa educațională să fim prezente alături de ei, să putem conține toate aceste stări și de asemenea cu multă răbdare, să-i sprijinim să identifice instrumentele necesare pentru a putea gestiona singuri experiențe similare.
8. Care credeți că sunt beneficiile pe termen lung ale unui copil care a beneficiat de educație de calitate în primii ani de viață ?
Pe termen lung, un copil care beneficiază de educație timpurie este un copil care va avea încredere în el, stimă de sine crescută, nu va avea teama de a încerca lucruri noi, nu va avea teama de a greși, de a demonta teorii, de a-și pune întrebări, de a-și susține punctul de vedere, un copil care va putea spune cu ușurință că el are o altă părere decât majoritatea fără a se teme de părerea celorlalți, de judecată, de respingere.
9. Cum credeți că influențează educația timpurie perioada școlară a copilului ?
Un copil care a primit atenție și ascultare din partea părinților, un copil care a fost expus mai multor medii cu copii, dar și cu adulți, un copil care a fost lăsat să încerce, să exploreze, să se cațere, să se murdărească, să facă lucruri ce țin de autonomie, să se lovească, să se ridice singur, este un copil pentru care etapa de școala va veni cu mai multă ușurința deoarece în tot acest timp premergător școlii el a putut să experimenteze, să cunoască, să afle ce poate și ce nu, a învățat să socializeze, să respecte reguli, să înțeleagă limite.
Dacă încă de când sunt mici, părinții le sunt alături copiilor și mai apoi susțin parteneriatul cu cadrele didactice din grădiniță, respectiv școală, în acest fel îi pot orienta pe copii, într-un mod deloc forțat într-o călătorie în care se descoperă pe sine, își descoperă abilități, își cunosc puterile și limitele și se simt în siguranță. Acești copii vor ști că este în regulă să greșești, că e în regulă să spui ce îți place și ce îți displace, că este important să spui cum te simți.
10. Care credeți că sunt beneficiile unui adult care a avut parte de educație timpurie de calitate ?
Un adult care a beneficiat de iubire necondiționată, de acceptare, de limite și reguli sănătoase, de o rutină în primii șapte ani de viață cred că este acel adult care este încrezător în forțele proprii, nu privește greșelile ca fiind tragedii, se orientează mai degrabă spre soluții, este acel adult care înțelege că un lucru care nu a ieșit de prima dată mai poate fi încercat până când va ieși, fără a pune presiune pe sine, este acel adult care manifestă grijă față de sine și înțelege că fericirea și împlinirea nu vin din exterior. Ronny Popescu
Educatoare